Despre argint
Argintul nu a stat niciodată prea departe de aur. Dacă aurul e simbol al soarelui, argintul, fiind alb, este simbol selenar, al lunii.
În același timp cu aurul, și argintul a fost cercetat de către alchimiști, care îl numeau „metalul Lunii” sau al Dianei, făcând o analogie între strălucirea argintului și strălucirea lunii.
Argintul înseamnă puritate, înțelepciune (albul – argintiu este simbol al înțelepciunii din străbuni, ale căror tâmple au albit demult). Pe lângă aur, argintul este cel mai răspândit metal prețios. Are multe proprietăți similare cu ale aurului, dar este mai ușor și se oxidează mai repede.
Din argint se confecționează bijuterii, obiecte uzuale (inclusiv de uz casnic – veselă, cupe etc.), fiind folosit și pentru baterea monedelor, în industria fotografiei, a filmelor, în telefonie, în industria electrică, electronică, în medicină și multe altele. Vesela sau tacâmurile de argint sunt secretul sănătății multor oameni, deoarece argintul purifică. Argintul are rol de antibiotic, antiinflamator, dezinfectant și antioxidant, iar mai nou este utilizat tot mai mult în medicină. Este considerat de catre unii al doilea metal prețios, ca valoare, după aur, și de aceea, cel care se clasează pe locul al doilea, primește medalia de argint.
Argintul este un element chimic, având în tabelul periodic simbolul Ag și numărul atomic 47. Punctul de topire este 960,5° C.
Pentru confecționarea bijuteriilor se folosesc aliaje de argint-cupru. Aceste aliaje au titluri diferite, care se exprimă în mii (‰).
În Franța, spre exemplu, pentru giuvaergie, titlurile legale sunt de 950‰ (titlul I) și 800 ‰ (titlul al II – lea).
Pe lângă bijuteriile propriu-zise, cum sunt inelele, cerceii, lanțurile sau brățările, din argint se mai fac și obiecte uzuale, precum: veselă, tacâmuri, mânere, suporturi, tabachiere, cutii și multe altele.
Datorită faptului că era atât de rar întâlnit, în anii 3000 î. Hh., argintul avea o valoare mai mare decât a aurului. Valoarea argintului a tot scăzut în timp, ajungând ca în zilele noastre aurul să fie cu mult mai valoros.
Denumirea argintului
Romanii considerau argintul ca fiind darul pământului, numindu-l “argentum”, cuvânt care înseamnă “strălucitor”.
Denumirea argintului indică luciul și culoarea lui, ”argentum” în limba latină însemnând ”alb” sau de culoare deschisă. În limba germană, denumirea argintului e silber, iar în engleză – silver. În franceză i se spune argent, termen care indică atât metalul – argint, cât și tot felul de monede, adică bani, iar la figurat, ”argent” înseamnă bogăție.
Numele argintului în spaniolă este plata, de la această denumire rezultând mai târziu și denumirea platină.
Această denumire are în spate și o istorioară: în anul 1526, exploratorul francez Sebastian Cabot, aflat în slujba spaniolilor, naviga de-a lungul coastelor estice ale Americii de Sud cu două corăbii. L-a uimit abundența podoabelor de argint văzute la indigenii care stăteau aproape de gurile unui mare fluviu. Neștiind că indienii au adus argintul tocmai din minele Boliviei, el a numit fluviul “La Plata”, ceea ce înseamnă “argint” în spaniolă.
Mulți ani după ce a fost descoperită, platina (cu mult mai târziu decât argintul), aceasta era considerată tot un fel de argint, dar de calitate inferioară, nefiindu-i recunoscute calitățile decât mult mai târziu.
Tot de la denumirea acestui metal vine și numele țării Argentina.
Descoperirea și întrebuințarea argintului
Argintul a fost descoperit încă din perioadele grecilor antici, cu mii de ani în urmă (aprox. 3000 î.Hr.). Atena s-a dezvoltat tocmai datorită exploatărilor argintului din zona Laurium (un oraș din Attica).
Din cauza faptului că cel mai des e găsit în natură aliat cu aurul, argintul nu a putut fi obținut ușor în stare metalică decât mult mai târziu decât aurul. Argintul în stare nativă s-a găsit, în Antichitate, în Spania și în Armenia.
În Evul Mediu, argintul și aurul erau considerate metale nobile, spre deosebire de celelalte metale (cupru, plumb etc.), cele din urmă fiind categorisite drept imperfecte.
În Mexic, descoperirea argintului ascunde o povestioară chiar amuzantă: un fermier mexican a găsit în stomacul purcelului pe care îl tăiase, doi bulgări de argint. Animalul înghițise metalul când scurma pământul de la fermă. Atunci fermierul a știut că solul este bogat în argint. Iar de pe urma “descoperirii” purcelului, atât fermierul, cât și locuitorii orașului Guarajunto s-au îmbogățit. În cinstea “descoperitorului”, locuitorii au ridicat în centrul orașului o statuie ce reprezenta un purcel de argint.
În America de Nord, în Peninsula Labrador, a fost găsit cel mai mare bloc de argint din lume, cântărind 3.200 kg.
În țară la noi, argintul se extrăgea odată cu aurul, din minele din Baia Mare, deoarece în toate zăcămintele din țara noastră, aurul apare întovărășit cu argintul.
Când romanii au cucerit cu greu Dacia, în anul 106, tezaurul Imperiului Roman era aproape sleit.
Ioannes Lydus, istoric din secolul VI, spune că romanii au luat din Dacia 5.000.000 livre de aur, o livră având 453 g, și de două ori atâta argint. Cu această bogăție imensă, romanii au construit apeducte, temple, forul lui Traian, statui din bronz poleit cu aur. Poate autorul a exagerat, deoarece mai târziu, autorul și renumitul istoric francez Jérôme Carcopino (1881 – 1970) spune că, de fapt a fost vorba de numai 165.000 kg de aur și 330.000 kg de argint, ceea ce, oricum, este enorm.
La început, atât aurul, cât și argintul au fost folosite doar pentru a se confecționa podoabe.
Începând cu anii 300 î.Hr., romanii au folosit argintul la baterea monedelor.
Argintul mai e folosit la fabricarea diverselor instrumente de laborator, tot din argint făcându-se sârmă cu întrebuințări speciale, deoarece argintul e foarte bun conductor de electricitate și căldură.
Se utilizează fie ca argint fin, adică pur, fie mai ales sub formă de aliaje de argint. Întreprinderile producătoare extrag argintul din minereurile sale sub formă de lingouri de metal pur. În acest caz, argintul are o finețe de minim 99,99%.
Principalele domenii în care se utilizează argintul sunt:
giuvaergerie – din argint se confecționează, încă din cele mai vechi timpuri, bijuterii purtate ca podoabe, dar și obiecte uzuale de lux;
baterea monedelor și a medaliilor;
în metalurgie, pentru aliaje speciale;
confecționarea obiectelor de cult, a broderiilor și țesăturilor;
fabricarea oglinzilor;
în fotografie;
confecționarea aparaturii de laborator și a instrumentelor medicale;
în medicină (pentru aliaje dentare și în terapeutică);
în industria electrică, electronică și în telefonie;
pentru argintărie;
în industria chimică – pentru recipienți;
pentru prepararea sărurilor de argint;
la fabricarea creuzeților pentru motoare de avioane ș.a.
Argintul mai este folosit și ca metal prețios, pentru stocuri bancare.
Argintul joacă un rol important și în industria sticlei și ceramicii, iar în industria oglinzilor, sticla este acoperită cu un strat subțire de argint.
Și în medicină, argintul este foarte util.
Argintul coloidal este antioxidant: ionii de argint neutralizează radicalii liberi; stimulează imunitatea, fiind considerat ca un sistem imunitar secundar. Este bacteriostatic (oprește dezvoltarea bacteriilor), bacteria fiind un organism unicelular cu membrană încărcată cu sarcina electrică. Citind prospectul suspensiilor cu argint coloidal, mai aflăm că ajută și în cazuri de: ulcer, gingivită, indigestie, candidoză, toxiinfecții alimentare, diaree acută și cronică, sindromul de intestin permeabil, malabsorbție, colită, enterocolită, colon iritabil, hepatită, sindromul oboselii cronice, mononucleoza, herpes, papilomatoza, SIDA, boala Lyme, pneumonie, endocardita, pediculoza, scabie, holera, toxoplasmoza, toxocaroză, paludism, infectii urinare, TBC, pleurezie, otita, sinuzita, meningita, carii dentare, infectii cu Helicobacter pylori, gripa, impetigo, dermatomicoze, eczeme, furunculoza, intepaturi de insecte, psoriazis, arsuri, conjunctivita, blefarita, depresii, deficit de atentie, neoplasm, chimioterapie
Atât aurul, cât și argintul coloidal sunt antialergice. Nici aurul, nici argintul coloidal nu creează reacții adverse, iar unii medici recomandă cu încredere, chiar și pentru copii.
Oricum ar fi, întrebați întotdeauna medicul, înainte de a achiziționa orice tip de medicament, fie el și supliment alimentar.
Proprietățile argintului
Oamenii au descoperit și au folosit aurul cu mii de ani înaintea erei noastre, iar acest fapt a dus și la cunoașterea argintului.
Împreună cu aurul, platina, paladiul și iridiul, argintul face parte din categoria metalelor prețioase.
Argintul e rezistent la agenți chimici. Având proprietăți fizico-chimice asemănătoare cu ale aurului, a fost întrebuințat, de-a lungul timpului, aproape la fel.
Este moale, maleabil și ductil, fiind metalul cu cea mai mare conductibilitate electrică și termică.
Se oxidează în aer, formând oxizi, și, de asemenea, în prezența sulfului, cu care formează sulfuri.
Aurul nativ care se găsește în multe zăcăminte aurifere este, de fapt, un aliaj natural – soluție solidă- de aur și argint.
Cum se curăță bijuteriile din argint
Bijuteriile din argint, spre deosebire de cele din aur, nu își păstrează culoarea și strălucirea, ci, cu timpul, se înnegresc din cauză că se oxidează.
Pentru a preveni oxidarea argintului, bijuteriile trebuie ținute într-o cutie bine închisă, și trebuie evitată umiditatea. Dar e aproape imposibil ca o bijuterie de argint să nu se oxideze cu timpul.
Totuși, putem lua anumite măsuri, pentru a amâna cât mai mult momentul oxidării:
din când în când, trebuie curățate cu o cârpă moale, iar când le punem în cutia de bijuterii, ar fi indicat să le înfășurăm într-o bucată de material din bumbac, moale
folosind o periuță și pastă de dinți, periem fiecare segment al bijuteriilor de argint, apoi clătim cu apă curată și le uscăm foarte bine
o altă metodă ar fi o soluție din jumătate de litru de apă fierbinte, o lingură de bicarbonat și puțin detergent de vase, lichid. Introducem bijuteriile în soluție, le lăsăm 15, 20 de minute, după care se șterg cu o cârpă moale, curată, și se usucă bine
cartoful extrage oxidul de argint, așa că putem curăța bijuteriile de argint punându-e într-un vas în care am tăiat cartofi și am pus apă
lemnul este acid și grăbește oxidarea argintului. Astfel, trebuie evitate cutii de bijuterii din lemn, pentru bijuteriile de argint.
Argintul trebuie ferit de soare, de umiditate, de gaze sulfuroase și de obiecte din cauciuc, deoarece se oxidează și se înnegrește.
Trebuie evitat, pe cât posibil, și contactul direct al bijuteriilor de argint cu parfumurile și produsele cosmetice.
La bijuteriile de argint, pentru a absorbi umiditatea, se pot pune câteva plicuri de silica gel (cum se găsesc și în cutiile de pantofi).
Titlul aliajului pentru veselă coboară în unele cazuri până la 750‰ sau chiar mai puțin. Aceste tipuri de aliaje rămân albe atunci când conținutul de cupru nu depășește 50%.